,,Ateneu” (director Carmen Mihalache) oferă în numărul său din decembrie 2012 un spaţiu larg celui mai recent volum al lui Constantin Călin, ,,Provinciale. Fragmentarium 1975-1989”, Editura Babel, Bacău, 2012, mai exact două pagini lecturilor semnate de Adrian Jicu, ,,Constantin Călin şi obsesia provincialului” - ,,Ne situăm, aşadar, între jurnal şi ficţiune, Constantin Călin dovedindu-se un portretist remarcabil şi un comentator suculent al epocii descrise” – şi de Rodica Lăzărescu, ,,Constantin Călin: «Mă judec des şi mă acuz sever»” - ,,Am mari îndoieli că definiţia lui Ambrose Bierce («Jurnal. O înregistrare zilnică a acelei părţi din viaţa cuiva pe care şi-o poate relata fără să roşească.», Dicţionarul Diavolului) este valabilă şi în cazul notaţiilor lui Constantin Călin. Mi-l imaginez roşind adeseori, căci necruţător cu alţii, nu s-a cruţat nici pe sine. «Mă judec des şi mă acuz sever» ar putea fi genericul acestui volum ce se constituie într-o anamneză dureroasă, dar necesară”.

• Constantin Călin scrie ,,Iarăşi Bacovia!...” (2), continuându-şi palpitanta incursiune pentru înţelegerea omului şi scriitorului Bacovia în epocă

• Rubrica de corespondenţă a numărului este acoperită de câteva scrisori adresate de Ion Beldeanu lui Radu Cârneci, interesante prin tabloul pe care îl schiţează vieţii literare la Suceava

• Căutând în continuare referinţe la condeie legate de Bucovina, cum îşi propune în primul rând această rubrică, citim în articolul lui George Roca, ,,O lucrare de referinţă a hermeneuticii bacoviene”, care semnalează apariţia volumului dedicat de Svetlana Paleologu Matta lui Bacovia: ,,Pentru demersul său de revelare şi de traducere a acestei prime exegeze bacoviene în ordine cronologică, Lucia Olaru Nenati a fost premiată la Festivalul «Toamna bacoviană» de la Bacău din acest an de către juriul condus de poetul Ovidi