- Social - nr. 13 / 19 Ianuarie, 2013 Sute de ani la rand, padurile lumii au fost folosite de catre omenire ca un dar inepuizabil, ca o sursa vesnica. Aceasta credinta iluzorie, inlesnita de aspectul si dimensiunile colosale ale padurilor multiseculare, ce dominau candva natura, a avut ca efect inceputul despaduririlor. Reducerea drastica a suprafetelor impadurite nu poate fi perceputa de o generatie anume pentru simplul motiv ca procesul a avut loc intr-o perioada foarte lunga. Si cum fiecare generatie care se naste poate percepe doar prezentul, neputand sa beneficieze de experienta generatiilor anterioare decat in limite foarte restranse, nu putem sa stapanim si sa intelegem corect amploarea acestui fenomen care se numeste "despadurire”. Cu siguranta, daca ar putea reinvia, traitorii secolului al XV-lea s-ar putea ingrozi pe buna dreptate de modificarile produse mediului de catre omenire pana in secolul nostru, avand posibilitatea de a compara ceea ce a fost cu ceea ce este. Aceasta imposibilitate de percepere a realitatii pe termen lung ar trebui sa ne faca mai prudenti si mai responsabili. Din pacate, nu se intampla asa, fiecare generatie noua traieste cu iluzia ca lumea a fost asa cum o vede in prezent, ceea ce poate fi o greseala fatala viitorului naturii. Efectele despaduririlor le resimtim din plin in prezent. Unii le considera accidente naturale, altii le cred inceputurile Apocalipsei, sau nu le dau vreo importanta. Si, totusi, incalzirea climei, inundatiile catastrofice, alunecarile de teren, furtunile devastatoare nu sunt decat efectele multisecularului proces de despadurire. Tulburarea grava a echilibrului natural, prin decimarea padurilor, este ingrijoratoare. Paradoxal, omenirea a gasit in resursa de masa lemnoasa prosperitatea economica, desi prin felul in care exploateaza dovedeste ca a gasit cea mai scurta cale spre saracie si mizerie. Explorarea ha