De la început şi foarte clar: regionalizarea e vitală – chiar dacă suntem, ca de obicei, ultimii atinşi de modernitate.
E un articol pe Mediafax (“Regionalizarea în dezbaterea USL – Teoria super-baronului a plecat de la teoria centrului imaculat...”) - şi-s multe chei acolo. Ai zice că-i reconfortant să-l auzi pe Nechita, primarul pesedist al Iaşului: “Vreau să avem destinul în mâna noastră şi să nu stăm cu mâna întinsă către Bucureşti. Ne-am săturat să se dezvolte doar Bucureştiul şi (…) toate firmele mari să meargă la Bucureşti”. Apoi: preşedintele CJ Prahova, pesedist şi el: “Bugetul se produce în ţară şi se mănâncă 80% în Bucureşti”. Apoi mai aduc omagiu regionalizării … Marian Oprişan de la Vrancea şi Nicuşor Constantinescu de la Constanţa – baroni celebri, da: ce credeai?
Oficialii ardeleni şi bănăţeni sunt ignoraţi complet, ca şi cum n-ar exista - asta-i unu la mână. Doi: oare cum ar fi reacţionat acelaşi baronet dacă toate vorbele astea – radicale, dar sănătoase altfel ca idee – erau spuse de preşedinţii CJ Cluj, Bistriţa sau Timiş.
De aici: mi se pare că în sfârşit baronetul de Sud-Est a primit bilet de voie să vorbească despre regionalizare. Au fost aleşi cu grijă, din judeţele care mai mişcă ceva în economie – îţi dai seama cum ar fi râs ţara auzind vreun oficial din Vaslui, furios cum că s-a săturat să “stea cu mâna întinsă la Bucureşti”?
Dar eu cred că toate dragostele astea sunt zgomot de context: aşa se numeşte atunci când arunci pe piaţă una-alta şi în culise se fac aranjamente.
Adică: ok, facem regionalizarea, aducem argumente (şi da, argumentele ieşenilor şi ale celorlalţi sunt ok – doar că ele se potrivesc ca o mănuşă Transilvaniei şi Banatului) – şi în spate facem aşa: fără alegeri regionale deocamdată, mai bine rezolvăm asta prin mandatarea votului prin consilieri locali şi judeţeni.
Apoi: nu putem depăşi fixaţia că
