Mai departe de radarul care înregistrează evenimentele cotidianului, sericiile de informaţii din spaţiul euro-atlantic în general şi cele europene în special, sunt puse de mai mulţi ani în faţa unei probleme deosebit de sensibile: care este posibilul nivel de infiltrare al armatelor proprii cu elemente salafiste?

Ce este salafismul? O explicaţie, foarte concisă, dar corectă, este cea dată de Wikipedia: "Mişcare sunită care cere o întoarcere la Islamul începuturilor, bazată pe Coran şi Sunna. Termenul desemnează azi o mişcare compozită alcătuită în principal dintr-o tendinţă tradiţionalistă şi una jihadistă.

Etimologic, "salafism", în arabă : السلفية as-salafiyya provine din cuvântul salaf adică "predecesor" sau "străbun" şi desemnează pe însoţitorii Profetului Mahomed şi cele două generaţii de urmaşi. Organizaţia Fraţilor Musulmani, cu originea în Egipt şi apoi dezvoltată şi întărită în Arabia Saudită, a preluat discursul salafist şi a reuşit astfel să-l transfere pe o zona enormă de influenţă, cea care începe din Afganistan şi se termină acum în Maghreb sau în ţările din centrul Africii.

Reuşind, în urma "primăverii arabe" să introducă chiar Sharia în constituţiile unora dintre ţările zonei respective. În paralel însă, în ultimii ani, s-au îmulţit semnale, luate foarte în serios de serviciile de informaţii, mai puţin de politicieni, că se prducea o activare şi o radicalizare fără precedent a două mişcări în spaţiul european.

Pe de o parte, profitând la maximum de libertăţile asigurate de democraţiile occidentale, o serie dintre cei mai radicali imami au început să predice deschis împotriva valorilor occidentale şi să cheme la luptă împotriva lor, pornind de la propovăduirea nesupunerii civile, şi asta nu la Kaboul sau Cairo, ci la Londra, Bruxelles, Paris.

Pe de altă parte, serviciile de contrainformaţii, în