Se vorbeste adesea despre Henry Ford, americanul care si-a faurit un imperiu, pornind de la zero, ca ucenic intr-un atelier auto. Putina lume stie insa ca sunt si romani care au demarat de la acelasi zero, ajungand din treapta in treapta sa straluceasca in prosperitate.
Dumitru Marinescu-Bragadiru este unul din ei. Apelativul Bragadiru si l-a adaugat singur la nume, mult mai tarziu, cand si-a cumparat mosia din aceasta localitate.
Primul mare pas
Ca si Ford, se nascuse intr-o familie modesta, poate chiar mai modesta. Era fiul sindrilarului Marin Marinescu, om cu greutati, capul unei familii numeroase - dupa unii, cu opt copii. Traiau de pe o zi pe alta, iar soarta copiilor nu putea fi alta, decat sa-si faca singuri drum in viata.
Drumul lui Dumitru a inceput la 12 ani, cand reusea sa convinga un negustor sa-l angajeze ucenic in pravalia lui. Aceasta slujba reprezenta sansa vietii adolescentului, care stia acest lucru si isi dadea silinta.
N-avea multe de facut, dar munca nu se prezenta usoara. Principala grija era sa aduca zilnic apa cu cobilita, intrucat pe aproape nu exista o fantana.
Patronul i-a apreciat harnicia si l-a avansat tejghetar. Dupa un numar de ani, s-a dovedit a fi corect, cinstit, harnic si priceput. Patronul simtea ca inainteaza in varsta si a avut incredere sa si-l ia asociat.
A fost primul mare pas inainte al viitorului mare om de afaceri. Ca asociat, era altfel privit in lume, castiga bine, incepea sa-si faca o situatie. Pe scurt isi putea permite sa se insoare.
A gasit-o pe Matilda Schwartz, cu care a facut nunta in 1868, iar in anii urmatori, sapte copii - unul dupa altul.
Scoala, biserica si primaria
Marea oportunitate a lui a fost insa momentul cand s-a declansat Razboiul Independentei, in 1877. Atunci a simti pulsul pietii: er