Dacă veţi arăta unor copii o fotografie lui Daniel Morar şi una a lui Ioan Irimie, întrebîndu-i care dintre cei doi este mai inteligent, în proporţie de 99,99% copiii vor răspunde corect, indicîndu-l pe Morar. Copiii se bazează pe instinct şi pe sumara lor experienţă de viaţă şi identifică inteligenţa în funcţie de frumuseţe, iar copiii nu se înşală: Seiji Kanazawa a demonstrat prin mai multe studii că oamenii frumoşi sînt, statistic, mai inteligenţi.

Acolo unde nici măcar un copil de grădiniţă nu s-ar fi înşelat, iată că doamna Pivniceru a reuşit să gafeze monumental. Sigur, Irimie ar fi putut fi o excepţie de la regula, care are doar o valabilitate statistică, descoperită de toţi copiii lumii şi redescoperită de Kanazawa. Prestaţia lui Irimie din timpul interviului de la CSM a arătat însă întregii opinii publice faptul că nu e vorba de vreo excepţie, în cazul procurorului pe care ministrul justiţiei l-a propus la şefia DNA…

Irimie a fost penibil din toate punctele de vedere. Omul este aproape agramat. Iată numai o mostră de gîndire şi de exprimare: “E foarte bine când îi dai la om şi se bucură şi e foarte rău când îi iei la om din drepturi”. Însă, în CV, (pe care îl puteţi consulta aici) procurorul cu limba împiedicată în dezacorduri îşi dă calificative foarte bune la franceză…

Acelaşi procuror, care îşi trece în CV, la rubrica de competenţe şi aptitudini, “responsabilitatea actului de execuţie” şi “îndeplinirea dead-line-urilor”, a arătat opiniei publice din România că nu a finalizat niciun rechizitoriu în ultimul an şi a finalizat mai puţin de un rechizitoriu pe an în ultimii 4-5 ani. Curată responsabilitate a actului de execuţie! Iar dead-line-urile pentru propriile sale rechizitorii par fixate la paştele cailor…

Cît tupeu trebuie să ai pentru ca, în condiţiile în care activitatea ta e zero, să îndrăzneşti să pretinzi să conduci activita