- Diverse - nr. 13 / 19 Ianuarie, 2013 Lumea este intr-o vesnica schimbare, intr-o continua primenire. N-am spus ceva nou, dimpotriva, e vorba de un truism. Insa schimbarea nu inseamna neaparat progres. Ba, de multe ori, dimpotriva… In timpuri nu prea indepartate (pana acum vreo doua decenii), pe langa atatea altele, pregatirea sarbatorilor de iarna presupunea si un adevarat ritual intru omagierea celor dragi, apropiati sau – pur si simplu – cunoscuti, pe care, fizic, nu puteam sa-i avem langa noi. Era, mai intai, alegerea felicitarilor. Tiparite pe cartonase lucioase, alcatuite adesea cu gust, ele erau oferite de comertul socialist la preturi modice. E drept, pe ele nu se gasea Mos Craciun, ci partinicul Gerila, iar creatorii lor se fereau ca dracu’ de tamaie de orice tenta religioasa. "Fondul plastic” oferea si el asemenea felicitari, executate manual si unicate, si care reprezentau adesea mici bijuterii de arta. Cumparatorul le alegea pe acelea care puteau sa-i exprime cel mai bine sentimentele fata de viitorul destinatar. Urma compunerea textului care, pe langa eleganta – de stil, a grafiei – putea sa redea extrem de nuantat ceea ce simtea expeditorul. Era, apoi, surpriza si bucuria celui care, deschizand cutia postala, gasea ravasul, mai cu seama daca sosirea lui era oarecum neasteptata; placerea de a deschide plicul si lecturarea textului, admirarea imaginii, incercarea de a ghici trairea expeditorului atunci cand a compus felicitarea constituiau un deliciu. De obicei, misiva isi gasea loc intr-un sertaras personal sau al familiei, era revazuta din cand in cand si putea sa devina o amintire scumpa. Astazi, lucrurile se petrec mult mai simplu, mai expeditiv. Dar, din pacate, intr-un mod extrem de depersonalizat. Din cateva butonari pe telefonul mobil se gaseste si se alege textul felicitarii, gata facut; se adauga, eventual, tot de acolo, o imagine sau un video