Purtatorul de cuvant al Mitropoliei, Preot Constantin Sturzu, prezinta punctul de vedere al Bisericii cu privire la incinerare. Desi nu mai este un subiect de actualitate, problemele pe care le ridica incinerarea unui trup mort merita multa atentie din partea noastra. Am ales sa-l abordez acum, cand s-a mai domolit pasiunea, uitarea incepe a se asterne peste momentul in care trupul regizorului Sergiu Nicolaescu a fost ars in crematoriu, iar atentia presei s-a indreptat, intre timp, catre alte subiecte... mai arzatoare. Pe fondul problemei, cred ca cel mai succint surprinde motivele pentru care Biserica opteaza, urmand invataturile vechi si nou testamentare, pentru ingroparea trupurilor celor morti, nu pentru incinerarea lor, Parintele Dumitru Staniloae, intr-un articol publicat in 1940: "Trupul este, in credinta crestina, chipul sufletului si este creat de Dumnezeu printr-un act de atentie deosebita. El nu este o inchisoare regretabila a sufletului, ci organul prin care acesta se manifesta, imprimand asupra lui pecetea caracterului sau. Trupul face atat de mult parte din fiinta omului, incat viata vesnica, cea deplina, va fi tot in trupul pe care l-am avut. Trupul acesta omenesc se bucura de atata cinstire in ochii lui Dumnezeu, incat Fiul Sau si l-a facut trup propriu si sta cu el in vecii vecilor pe tronul dumnezeiesc. (...) In arderea trupului se manifesta pur si simplu instinctul pacatos si absurd de a destrama credinta crestina. Ea arata o totala necredinta in Dumnezeu si in demnitatea omului, facut dupa chipul lui Dumnezeu. Ea descopera un suflet pustiu de orice credinta, gasind in cenusa si in praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Caci actele noastre au si functia de a simboliza credintele noastre. Cine respecta trupul, chiar mort, isi simbolizeaza prin aceasta credinta in vesnicia lui, iar cine lasa sa i se arda trupul arata ca nu crede in nimic.