Fiind programator de meserie sunt scârbit de filme ca Hackers însă sunt foarte curios ce reacţie au organele legii de la noi atunci când vizionează vreun echivalent. În urmă cu două zile, pe o ploaie măruntă şi un vânt aspru de iarnă, şi undeva după mijlocul nopţii, mă întorceam acasă cu un taxi. Nimic neobişnuit până aici, însă la un moment dat, aproape că am trecut cu maşina peste picioarele unui individ întins pe carosabil.

În timp ce se uita cu dispreţ la tipul întins pe stradă, taximetristul încetineşte maşina. Trebuie să-i spun să oprească pentru că nu prea are intenţie. Cobor din maşină şi găsesc un bărbat pe la 28 de ani, dezbrăcat până-n brâu şi plin de nămol, desculţ şi cu picioarele pline de sânge.

Încerc să aflu ce se întâmplă cu el, dar omul nu răspunde la nicio întrebare şi sunt întrerupt oricum de taximetristul care mă întreabă de bani. După ce fratele prietenei mele îi plăteşte şoferului cursa, care a şi plecat în goană, neliniştită, prietena mea sună la salvare în timp ce eu încerc să aflu ce a păţit omul pe care l-am găsit într-o stare critică. Cum tipul nu răspunde, îmi întorc atenţia la discuţia prietenei mele cu dispeceratul de la urgenţe, care pare deja că se desfăşoară de prea mult timp. Ascult de câteva minute dialogul şi-mi dau seamă că problema care cauzează prelungirea conversaţiei este faptul că noi nu ştim unde ne aflăm. Am coborât din taxi pe o străduţă puţin luminată din spatele Pieţei Romane, Bucureşti, care habar nu avem cum se numeşte.

Îmi scot telefonul şi deschid hărţile pentru a-mi da seama unde suntem, în timp ce îmi pun întrebări precum de ce nu funcţionează serviciul de triangulare al poziţiei celui care sună la 112, obligatoriu în Uniunea Europeană, şi de ce trebuie să repete prietena mea aceleaşi detalii operatorului care a răspuns iniţial la telefon şi tipului de la salvare după ce a fost transferat