În proiectul de modificare a Statutului senatorilor şi deputaţilor, majoritatea uselistă a uitat să introducă prevederi explicite referitoare la situaţia mandatului unei specii de parlamentari tot mai des întâlnite: arestaţii preventiv şi condamnaţii la închisoare cu suspendare. Purtătorul de amendamente al Puterii, domnul Eugen Nicolicea, în deplin acord, cum este şi firesc, cu colegii săi de alianţă, ar putea reglementa statutul penalilor în concordanţă cu litera şi spiritul celorlalte propuneri protecţioniste, introduse în lege. Astfel, Articolul 23, „Regimul în procesul penal”, ar putea fi completat cu un paragraf (6), care să aibă următorul cuprins: „Senatorii şi deputaţii arestaţi preventiv, precum şi aceia condamnaţi, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, la închisoare cu suspendare, îşi păstreză mandatul, beneficiind de toate drepturile ce li se cuvin. Organul de cercetare penală este obligat să-i permită deputatului sau senatorului aflat în arest preventiv, participarea la votul final al legilor, în caz că acesta doreşte”. După necesara clarificare (lumea se aşteaptă, din prostie, la demisie sau demitere), se impune o alta la capitolul XI, „Regimul disciplinei parlamentare”, Art.53, într-un nou paragraf, cu următorul conţinut: „Senatorii şi deputaţii reţinuţi, arestaţi, precum şi aceia condamnaţi, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, la închisoare cu suspendare vor fi sancţionaţi, prin decizia Camerei din care fac parte, cu mustrare sau, în caz de recidivă, cu avertisment. Decizia poate fi contestată în termen de 15 zile”. Cât priveşte indemnizaţia, dl Nicolicea s-a sustras de la spiritul legii, propunând suspendarea plăţii acesteia pe perioada arestului. La urma urmei, parlamentarul se află după gratii împotriva propriei voinţe şi corect ar fi ca intervalul de timp petrecut în închisoare să fie asimilat con