Vă întrebați pentru ce-i mulțumesc Andreei Bănică? N-aș avea de ce, pentru că nu mi-a influențat, niciodată, cu nimic existența și n-a reușit să mă impresioneze cu vreun talent anume. M-am convins chiar și de Revelion, când a făcut un playback sinistru în parcul Sebastian din București, că-i degeaba în muzică. Bine, nu degeaba, de bani. Păcat de ea, c-am auzit că ar ști să coasă și să spele vase, dar ea se chinuieşte cu atâta ambiție să cânte pe la zile comunale și petreceri. Private. Se spune că-i printre puținele cântărețe care n-ar reuși să umple un stadion nici dacă ar juca FIFA pe computer.

Dar îi mulțumesc pentru că din simplul fapt că și-a afișat chipul în aceeași șaormerie pe Lipscani, la aceeași oră cu mine, m-a făcut să mă bucur de gratuități. Era la masa vecină și am remarcat-o pentru că am o memorie vizuală a penibililor din muzica românească ceva de speriat. Am vrut să-l sun și pe tata, să-i spun că sunt aproape de autoarea versurilor „Brasil ade dela de”, dar îmi era să nu-i provoc o criză de râs. E bătrân, nu-și permite șocuri așa de puternice. Am lăsat-o în pace pe artistă, n-am vrut să fac precum Adrian Artene, să mă duc lângă ea și s-o întreb de chiloți, ce mănâncă și dacă are vreun secret neinteresant.

Imediat, printre mese au început să mișune angajații șaormeriei, mai zâmbitori, cu tăvi de popcorn și ceaiuri, toate din partea casei. N-am refuzat, că nu-i frumos, dar am întrebat dacă sărbătorim ceva. „E Ziua Lipiei?”, „Sfânta Maioneză?”, „ați mai deschis un Dristor? În Zalău?”. Mi s-a răspuns că nu, așa fac ei „în fiecare seară”, dau popcorn și ceai gratis. Dacă ești client fidel de șaormă, știi că asta nu-i adevărat, ci că prezența Andreei Bănică ți-a asigurat totul. M-am bucurat și mi-am promis s-o urmăresc peste tot, la piață să primesc leuștean gratis, iar la biserică să-mi facă reducere la lumânări. Sunt mulți oameni care trăie