Inca din secolul I i.Hr, precursorii nostri au observat cu uimire obiceiul unor balene de a esua la tarm, fara a reveni in apa, macar ca sa se salveze in ultima clipa. Documentele antice romane si grecesti confirma aceste observatii, dar si faptul ca inteleptii antichitatii nu le-au gasit explicatii.
Cercetatorii moderni au studiat fenomnul in fiecare caz si au gasit motivatia logica a balenelor sinucigase, pentru aproximativ o jumatate din loturile studiate. Cealalta jumatate insa ramane in domeniul ipotezelor, informeaza Mentalfloss.
Motivatia logica este legata de eventualitatea balenelor bolnave, sau obosite dupa ce au fost urmarite de pradatori si au ajuns incapabile sa mai fie stapane pe sine. Ele s-au lasat plutind in deriva, pana le-au impins valurile la tarm.
Acestea sunt motivatiile pentru cazul balenelor esuate individual. Mult mai complicat si mai greu de explicat pare cazul sinucigaselor in grup compact. Aici, suntem nevoiti sa ne limitam la domeniul presupunerior.
Cel mai probabil este cazul cand grupul se avanta sa inoate prea aproape de tarm, fara sa fi luat in calcul faptul ca nu va avea timp sa se retraga in timpul refluxului. Explicatia este cu atat mai plauzibila, cu cat cetaceele sunt animale mari si greoaie, care nu se deplaseaza usor si se dezorienteaza rapid.
O alta explicatie, mai subtila, a fost gasita recent de cercetatori. Balenele - si uneori delfinii - pot fi victima propriei lor structuri sociale. Ele sunt organizate sa urmeze cu fidelitate neabatuta si in grup un lider, iar daca acesta esueaza din motive de sanatate, sau fiind ranit, este posibil sa-l urmeze intreg grupul.
Cercetatorii mai pun faptul si pe seama unor campuri magnetice neintelese. In sprijinul acestei idei, exista exemplul unor exercitii militare cu radiolocatoare americane, efectuate in anul 2000,
