Cresc taxele! Deocamdată doar pe alocuri - vorba prognozei meteo - după mintea şi sufletul aleşilor locali. Asta este o noutate, mai ales pentru un partid obişnuit cu măsurile luate „la centru“ şi implementate conştiincios „în teritoriu“.

Ideea de a-i pune pe „baroni“ să-şi gestioneze relaţia cu alegătorii pe care-i reprezintă ar putea să fie foarte bună. Va fi mai greu pentru un primar sau un şef de consiliu judeţean să dea vina pe „miticii“ de la Bucureşti pentru lipsa de realizări în condiţiile în care aprope tot bugetul local merge la firmele familiei şi apropiaţilor. Mai ales acum, când toată floarea politică ţine de aceeaşi structură: USL. Problema cu taxele nu este neapărat că sunt mari. Ceea ce contează cu adevărat este ce se face cu banii. Suntem prea săraci să ne cumpărăm lucruri ieftine, spune un vechi proverb. Şi prea săraci ca să plătim taxe mici, aş adăuga. Ne lipsesc autostrăzile, aeroporturile, porturile, parcurile industriale, podurile... Ne lipsesc cinematografele, chioşcurile de ziare, stadioanele... Pe scurt, avem o infrastructură subdezvoltată în comparaţie cu orice altă ţară din Uniunea Europeană.

Singura şansă să recuperăm aceste decalaje o constituie investiţiile statului. Adică din banii noştri, pe care îi plătim pe taxe şi impozite de tot felul. Un alt beneficiu pe care îl oferă taxele este responsabilizarea. Un student care-şi plăteşte singur şcoala va învăţa mai cu sârguinţă decât cel care primeşte banii de facultate de la părinţi. Iar dacă totul se face pe banii statului, riscăm să ne umplem de doctorate inutile şi nemeritate. Este în natura umană să valorizăm ceea ce ne costă şi să neglijăm ceea ce primim gratis.Ca principiu, taxele, pe de o parte, şi scutirile de la acestea, pe de altă parte, trebuie să lucreze împreună într-o direcţie pozitivă. Creştem taxa pe pârloagă şi o scădem pe cea datorată de agricultorii h