După ce a falimentat economia Argentinei şi a unor ţări din sud-estul Asiei, FMI recunoaşte că şi în timpul actualei crize economice, măsurile impuse unor ţări cu care are acorduri de împrumut au complicat şi mai mult lucrurile în loc să reprezinte un real ajutor. Acest adevăr rezultă fără echivoc mai ales din Raportul intern semnat de marcanţi economişti ai Fondului şi devenit recent public. Deşi nu a oficializat încă Raportul, este mai mult decât evident că Christine Lagarde, preşedintele FMI, nu va avea argumente prin care să nege realităţile relevate de document, mai ales pe acelea dramatic resimţite de populaţiile ţărilor în cauză. Dacă, totuşi, va face eforturi să înfrumuseţeze situaţia, se va afla în contradicţie flagrantă cu punctele de vedere ale analiştilor economici din subordinea sa. Aceştia susţin fără echivoc că Fondul a subestimat creşterea şomajului şi declinul cererii interne, asociate cu aşa-numita consolidare fiscală, care au determinat constrângeri şi scăderea substanţială a puterii de cumpărare, prin tăieri excesive de cheltuieli.

Concluzia autorilor Raportului este de-a dreptul halucinantă. Anume că întreaga “reţetă” a FMI s-a dovedit o ecuaţie pornind de la premise eronate, ceea ce nu se putea solda decât cu rezultate proaste, greu de reparat după ce răul a fost făcut. Acelaşi FMI recunoaşte acum, până şi în privinţa unui stat falimentar ca Grecia, că “prea multă austeritate nu face bine” şi încearcă să-şi tempereze zelul. Rămâne de văzut dacă nu este prea târziu.

În ceea ce priveşte România, se impune subliniat faptul că din cauza unor calcule greşite ale FMI, ţara noastră a trebuit să suporte în anii trecuţi o austeritate prea mare, adevăr recunoscut, de altminteri, de însuşi economistul-şef al Fondului în Raportul amintit. Dar ar fi o greşeală cel puţin la fel de mare să aruncăm sărăcia românilor doar în cârca FMI, car