Cunoscuta actriţă vorbeşte despre spectacolul "Ne-am dat la câini", un omagiu adus miilor de intelectuali torturaţi în închisorile comuniste, ce va avea premiera pe 25 ianuarie. Dar şi despre socrul său, renumitul psiholog Nicolae Mărgineanu, care a făcut 17 ani de temniţă grea, în perioada comunistă, despre prietenia care o leagă de  actorul Dragos Pâslaru, astăzi părintele Valerian de la Mănăstirea Pătrunsa, şi ajutorul pe care acesta îl oferă tuturor foştilor colegi care îl vizitează. Maria Ploae explică de ce o vedem atât de rar pe scenă şi povesteşte cu drag despre copiii şi nepoţii săi.

Anca Nicoleanu : Sunteţi foarte selectivă în alegerea rolurilor. Ce v-a determinat să acceptaţi să jucaţi în “Ne-am dat la câini”? (Spectacolul va avea premiera pe 25 ianuarie, la Sala Dalles, de la ora 19.30)

Maria Ploae: Această piesă s-a întâmplat să fie chiar pe sufletul meu, pentru că în ultima vreme m-am ocupat mai mult de poezia scrisă după gratii, care este de o mare valoare, nu numai literară.

Ce vă atrage atât de mult spre acest gen de spectacole?

În primul rând, este o datorie morală pe care o avem faţă de ceea ce s-a întâmplat  în închisorile comuniste, pentru nedreptatea uriaşă care s-a făcut acestui neam. Şi acum se văd consecinţele faptului că elita românească a fost băgată la închisori şi exterminată. E o replică în textul ăsta care spune că, de-a lungul a 65 de kilometri, s-au înfiinţat odată cu luna mai a anului 1950, 14 lagăre de exterminare, în care au fost aduşi 165.000 de deţinuţi, ca vitele de povară, tineri, bătrâni, studenţi, femei, bărbaţi, preoţi, profesori universitari. Este istoria noastră recentă şi, din păcate, foarte puţin cunoscută. În şcoli nu se vorbeşte despre lucrul ăsta, cărţile de istorie sunt aproape aşa cum le-am parcurs şi noi, şi parcă nimeni nu are interesul să promoveze trecutul nostru isto