Scandalul iscat în jurul fostei mari vedete a ciclismului, americanul Lance Armstrong, redeschide dezbaterea despre una din marile probleme ale sportului actual: dopajul. Devenit o adevărată industrie care scoate pe bandă rulantă campioni de mucava, dopingul poate distruge definitiv ideea de sport, mai ales că invariabil cei care apelează la aceste "stimulente" de performanţă au, mai devreme sau mai târziu, grave probleme de sănătate. Sute de milioane de euro sunt cheltuite anual pentru a crea noi substanţe care să nu fie descoperite la controalele antidoping, cercetarea în acest sens fiind una dintre cele mai avansate. Agenţia Mondială Anti-Doping cheltuieşte anual peste 28 de milioa-ne de euro pentru a-i depista pe trişori, dar suma este deja considerată foarte mică. Ciclism, haltere, gimnastică, nataţie, fotbal, handbal, volei, box, atletism sunt doar câteva dintre sporturile atinse de acest flagel.
Sportivi celebri, precum Diego Armando Maradona, Marion Jones, Ben Johnson, Lance Arm-strong, Floyd Landis au fost dovediţi că au încercat să trişeze folosind stimulente nepermise, fiind suspendaţi drastic iar o parte din ei au rămas fără medaliile cucerite la Campionatele Mondiale sau Jocurile Olimpice. Suspiciuni de dopaj planează şi asupra stimulentelor medicale folosite la unele din marile echipe din fotbalul mondial, naţionala Spaniei sau Real Madrid fiind ţinta unor atacuri, în special dinspre presa din Franţa, dar până acum nu a fost probat nimic.
Faptul că Lance Armstrong, câştigător a şapte titluri în Turul Franţei, a recunoscut, într-un interviu acordat prezentatoarei Oprah Winfrey că a folosit substanţe interzise în cariera lui, poate reprezenta un pas uriaş în lupta împotriva dopingului. Această recunoaştere îl lasă fără câteva zeci de milioane de dolari, fără titluri şi reprezintă un exemplu pentru cei care cred că pot păcăli sportul de perfor
