Bătălie crâncenă în acest primăvăratic ianuarie pentru prezervarea şi distribuirea fotoliilor din Consiliul Superior al Magistraturii şi pentru şefia Parchetului General şi a DNA. La prima vedere, s-ar arăta a fi o înfruntare animată de nişte alegeri de rutină în interiorul sistemului, guvernată, vorba aceea, de proceduri, de morală, spre a fi aleşi şi promovaţi în funcţii, pe criterii de performanţă, cei mai buni şi dedicaţi actului de justiţie. În realitate - şi n-avem a ne face iluzii în această privinţă - în spatele competitorilor manevrează marii sforari ai politichiei dâmboviţene. Mai pe şleau spusă vorba, ne aflăm în momentul în care un regim discreţionar şi mafiot a pierdut lamentabil bătuta în decembrie trecut, dar se agaţă cu disperare de ultimele instituţii pe care vrea să le mai dirijeze, spre a-şi păzi pielea de posibile consecinţe penale. De cealaltă parte, o alianţă victorioasă în alegerile parlamentare doreşte, fireşte, schimbarea, reformarea, în consonanţă cu standardele CE şi a Justiţiei. Aşa ar rezulta din declaraţiile şi intervenţiile oficiale. În fapt, e războiul ascuns, pervers al penalilor regimului băsist, în frunte cu puşcăriabilul de la Cotroceni, pentru păstrarea privilegiilor şi pârghiilor de putere din sistemul judiciar, contra „puşcăriabililor USL”, ca să-l cităm pe sus-pusul „clasic” politic în viaţă. Adică pe tatăl puşcăriabililor, care vede penali doar în tabăra duşmanilor săi politici. Când crede şi spune asta, dl Băsescu uită de propriile pungăşii, de propriile dosare penale albite cu NUP de către procurorii şi judecătorii domniei sale. De aceea ţine cu dinţii de „independenţa”, asigurată de oamenii săi, la CSM, la Parchetul General, la DNA, la Curtea Constituţională, la ANI.

De aceea s-a şi grăbit, pe 5 ianuarie a.c., să se instaleze în prezidiul şedinţei de alegeri de la CSM, ca să pună indicaţiile preţioase şi um