Am admirat, de-a lungul anilor, spiritul deschis al ploieştenilor pentru fenomenul de cultură, pentru cinstirea memoriei celor care, prin creaţia lor, au lăsat urme adânci în conştiinţa locuitorilor urbei. Aş aminti, în acest context nenumăratele muzee care au apărut sub bagheta magică a istoricului Nicolae Simache cum ar fi:

Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie, Muzeul Ceasului, Muzeul Petrolului etc., ca să nu mai vorbim de alte nenumărate muzee sau case memoriale răspândite pe întreg teritoriul judeţului Prahova precum: Sinaia, Vălenii de Munte, Câmpina, Breaza, Buşteni etc. Nenea Iancu Caragiale are şi el un loc aparte în conştiinţa ploieştenilor, după cum un loc privilegiat îl are poetul Nichita Stănescu. Începând cu anul 1986 şi până astăzi aici se desfăşoară Festivalul internaţional de poezie “Nichita Stănescu”, două dintre ediţiile acestuia fiind “păstorite” de neobositul animator cultural al judeţului Prahova, prof. dr. Alexandru Bădulescu (născut la Şarânga - Buzău). În calitatea mea de reporter special al revistei “Totuşi iubirea” a lui Adrian Păunescu, am participat la ediţiile din 1995 şi 1996. Reportajele scrise atunci îmi trezesc şi astăzi amintiri extraordinare, de aceea îndrăznesc să vi le supun atenţiei, cu speranţa că nu vă vor dezamăgi.

1.Pentru mine fiecare om e o minune (1995)

Festivalul internaţional de poezie Nichita Stănescu

Preţ de două zile, oraşul aurului negru a fost, indiscutabil, capitala de suflet a poeziei româneşti. Ploieşteanul şi ploieştenii, împreună cu invitaţii lor, şi trebuie să mărturisim că nu au fost puţini, l-au sărbătorit, cum numai ei ştiu să o facă, chiar şi în aceste zile de grele încercări pentru cultură, pe marele lor poet, al nostru şi al lumii - Nichita Stănescu!

“Să-i iubim pe poeţi cu zădărnicie şi înverşunare, cel mai în viaţă şi cu mai în viaţă sunt poeţii”, zicea Nic