Printre pravaliile de lux, frantuzesti si englezesti, intruna preschimbate in boltile palatului ghiculesc din Ulita Mare, atinea calea jupaneselor si jupanitelor stravechea spitarie, din 1827, a lui Iosef Leiter, trecuta apoi catre Dumitru Oros (care vindea, prin 1854, gazogen), urmat de Gustav Schiller, Andrei Iassinschi si un intreg card de spiteri, mari mesteri de hapuri, dresuri si boiele, ce dadeau farmec duducelor celuilalt veac.

Ascuns intr-un patrat de ziduri groase si inalte cu multe cotloane si usi ferecate ca o cetate, unde negustorii cei bogati isi doseau marfurile de pret spre a le apara de foc si hoti, tot pe aici vecuia si faimosul Han al Trisfetitelor sau Hanul cel Mare, zis si Hanul Turcesc, dupa neamul oaspetilor sai.

Se afla cam pe locul statuii lui Gheorghe Asachi si ramasese din vremea cand negustorii osmanlii cutreierau asezarile si drumurile Moldovei, aducand in hrubele intortocheate si-n ascunzisul haznalelor caravane cu bacaliile Orientului, saluri indiene, sabii din Damasc si duceau inapoi piei de samur, roti de ceara verde si parfumata, butoaie de carne uscata si ocale de aur si argint scoase din muntii Moldovei si Bistritei Aurii.

Boltile sale joase de la strada, indeobeste pitarii, bacalii, atrageau prin 1845 sute de privitori in jurul butcelor si cupeurilor stralucitoare, infatisate de fabrica lui Anton Beer, instalata in ograda hanului, pe Ulita Mare, in inima targului, ca sa crape de ciuda marii negustori de landouri vieneze, carate din indepartatele pravalii euorpene si scumpite de drumul cel lung.

Tot pe aici, dupa vreo patru ani facea mare derver si Ibkar geamgiul cu "stecle" - mare noutate - taiate in ochiuri de 1,2X2,2 palme, numai bune si pentru geamurile ferestrelor boieresti, dar si pentru inlocuirea besicii de porc, din peretii bordeielor mahalalelor prin care "vrajitorul"isi pur