Natsuko, Chihiro, Kotomi, Sarasa, Kika, Miku, Mariko sunt sapte dintre cele noua balerine venite de la o distanta de 9.000 km sa danseze la Iasi. Fiecare practica baletul de la cinci ani, iar acum ii invita pe ieseni la spectacolele lor: ”Indiile galante” pe 24 ianuarie si ”Troienele” pe 27 ianuarie.
Reguli si emotii Natsuko Oshima vorbeste bine limba engleza, spre deosebire celelalte colege japoneze care nu rup deloc limba lui Shakespeare. La Opera Nationala din Iasi, fetele se pregatesc pentru urmatoarele spectacole. Natsuko spune ca baletul este parte din viata ei: ”Sunt multe reguli pe care trebuie sa le urmam si in acelasi timp trebuie sa exprimam ceva, sa ascultam muzica si sa exprimam fie muzica, fie personajul. Nu dansam doar intr-un spectacol sa ne distram, este mult mai complicat. Dar vreau sa devin mai buna, important este sa nu te opresti”. Frica de taxiuri si zapada In sala de repetitii, japonezele se odihnesc, una doarme epuizata de efort, altele se aranjeaza in fata oglinzilor. Kotomi Hoshino face piruete, urca spre tavan in bratele unui balerin. Firave, mici de statura, dar pline de energie. Au venit la Iasi in octombrie anul trecut si s-au acomodat cu lumea noastra. Mai intai le-a fost frica de taxiuri. „Oamenii conduc nebuneste aici, nu apucam sa vedem semne sau indicatoarele de viteza. Cand urcam in taxi, suntem foarte speriate”, spunea Natsuko, citata de presa locala. Acum, cea mai mare spaima o trag cand merg prin zapada, pe trotuarele inghetate. ”Aici, este foarte multa zapada. Noi nu suntem obisnuite sa mergem pe zapada, chiar si 5 minute de mers ne solicita foarte mult. Ne e teama ca alunecam”. Trei antrenamente pe zi Fragilele japoneze nu si-au rupt picioarele nici pe scena, nici pe strada, desi forteaza zi de zi varfurile degetelor. Au exercitii si repetitii in fiecare zi, dimineata, dupa-amiaza, seara. De la cinci ani se antrenea
