Smirna, cu denumirea latina de Commiphora myrrha, recomandata ca remediu in diferite afectiuni, precum sensibilitate la raceli, oboseala, astenie, stari de neliniste si agitatie psihica, incapacitate de concentrare, digestie defectuoasa, circulatie periferica deficitara, nu este nimic altceva decat rasina unui mic arbore care creste in tinuturile desertice ale Marii Rosii.

Alaturi de aur si tamaie, smirna a facut parte din darurile aduse de cei Trei Magi pruncului Iisus, la nastere, dupa cum spune chiar Evanghelistul Matei in Noul Testament: "Si, intrand in casa, L-au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Sa; si cazand la pamant, I s-au inchinat; si deschizandu-si visteriile, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna". (Matei 2, 11)

Smirna are o mireasma speciala despre care inca din Antichiate se credea ca indeparteaza ispitele si gandurile negre, predispunand oamenii la rugaciune si meditatie. In traditia multor popoare crestine, smirna este simbolul cuminteniei, al infranarii si intelepciunii si nu numai atat.

Smirna are certe calitati terapeutice, dovedite de-a lungul timpului, in perioada cand nu existau medicamente de sinteza si farmacii pentru distribuirea lor, cand natura era singurul furnizor de leacuri pentru vindecarea bolilor.

Smirna, puternic aromata, are un gust amarui, ca de altfel mai toate rasinile, fiind un antimicrobian puternic. Preparatele de smirna combat febra, starile de greata si agitatie psihica, sunt de folos in infectiile respiratorii si impotriva balonarii.

Infuzia, recomandata impotriva indigestiei si balonarii, se prepara din una, doua bobite de smirna puse intr-o ceasca de apa clocotita. Trebuie stiut ca smirna nu se topeste in apa ci va lua ceva din aroma si calitatile sale terapeutice. La un moment dat, smirna va iesi la suprafata apei, semn ca infuzia poate fi consumata, cat