Wakelam, englezul, a împărţit un teren de fotbal în opt parcele egale. Apoi s-a pus pe comentat, “live”, la radio. Pentru prima oară în istorie s-a putut auzi: “Pasă din pătrăţica 7 spre pătrăţica 2″…
Bea şi năduşeşte. Năduşeşte, dar tot bea. “Aşa zăpuşeală o fi şi-n iad?”, se întrebă în timp ce ochii îi dau roată. Stă într-o cutie de lemn, cu geamuri, e tras la costum, cravata pînă-n gît. Dă semne că se sufocă. Apa se prelinge pe microfon, pe masă… Se îmbărbăteaza singur: “Va fi bine, va fi bine!”… În faţa sa, la cîţiva paşi, oamenii-s zgribuliţi de frig.
Dăm timpul înapoi cu o lună. Primele zile ale lui 1927. Stă la biroul său. Ziua se bate cu noaptea cînd sună telefonul. “Domnul Henry Blythe Thornhill Wakelam?”, sună întrebarea. Cine-l ia cu toate numele şi prenumele strămoşilor? “Cel care a jucat la Harlequins?”. Da, el era! Fusese căpitanul faimoasei trupe de rugby de acum 150 de ani, dar o accidentare îl retrăsese dintre buturi. “Numele meu este Lance Sieveking, sînt un oficial BBC. Ne-am putea vedea ACUM pentru nişte chestiuni urgente?”
Un rugbyst şi un producător
Aşa sunase “intriga”. El, fostul jucător profesionist, îşi dăduse întîlnire cu producătorul BBC Radio, postul de stat. “Vrem să facem ceva nemaiauzit pînă acum. Nemaiauzit la propriu şi la figurat. Să transmitem un meci de fotbal în direct, la radio! Ne puteţi ajuta?”.
I-au spus de ce îl aleseseră. Întrebaseră în stînga şi-n dreapta şi aflaseră că “fumează” regulile şi de la foot-ball, şi de la rugby, că se descurcă pe cărările dintre cuvinte, că umblă cu verbele în buzunar, că are ritm. L-au rugat să dea nişte probe de voce. Le-a dat. Le-a luat. L-au dus direct la meci de rugby, să-şi facă “mîna”. A mers ca unsă treaba. Ştabii de la BBC şi-au dat OK-ul.
22 ianuarie 1927. Primul “Bun găsit, dragi ascultători!”
Şi ziua cea mare a venit. Sîmbătă, 22 ianuarie
