Octombrie 31, 1945. Pe peronul unei staţii de metrou din Paris, un cetăţean e întrebat ce oră este. În timp ce omul se uită la ceas, cel care l-a oprit îi trage un picior în testicule. Imediat, peste ins sar alţi trei indivizi, care îl pun la pământ.
La prima vedere, doar un incident bizar. În acte, omul se numea Henri Valeri. Purta o banderolă tricoloră la braţ ca atâţia alţii care doreau să arate că luptaseră în Rezistenţă. Era căpitan în Forţele Franceze din Interior (FFI). Acum se ocupa cu contra-spionajul, îi căuta pe cei care colaboraseră cu germanii. Avea în buzunar legitimaţie de membru al Partidului Comunist. Însă nu pentru asta primise un şut sub centură. Ci pentru că fusese recunoscut. În realitate, "Henri Valeri" era criminalul sadic Marcel Petiot, pe care întreaga poliţie pariziană îl căuta încă din Martie, de dinaintea Eliberării. Chiar şi Gestapo-ul anunţase, sec, autorităţile franceze: "Prindeţi-l pe Petiot. Nebun periculos".
Editorialul acesta nu este, de fapt, despre Petiot. Îl rog însă pe cititor să aibă puţină răbdare...
Să ne întoarcem la Petiot, pe care l-am lăsat, aşadar, în staţia de metrou. Medic de profesie, a omorât oameni. La proces a fost acuzat de 27 de crime. Probabil a omorât cel puţin 60. Detaliile sunt absolut oribile, aşa că trec peste ele. Pretinzând că este conducătorul unei organizaţii clandestine care îi ajuta pe refugiaţi, Petiot a ucis, printre alţii, evrei care căutau să fugă din Franţa ocupată de nazişti. După care le lua banii. A fost condamnat la moarte şi executat în 1946.
Cu greu ne putem imagina un individ mai depravat. Dar aflaţi şi altceva...
"Docteur" Marcel Petiot era un om bogat. Sigur, o parte din bogăţia sa o făcuse de pe urma crimelor. Mai vindea droguri şi se ocupa cu avorturile ilegale. Dar făcuse bani şi de la pacienţii săi obişnuiţi (dacă putem să îi numim aşa).
Mai
