Au trecut 50 de ani de la celebrul schimb de spioni, intre americani si sovietici, realizat pe podul Glienicke din Berlin. „Maestrul spion” sovietic Abel a fost schimbat cu celebrul pilot american, Gary Powers, doborat de o racheta sol-aer, la o inaltime de peste 20.000 m, deasupra Uniunii Sovietice, unde fusese trimis sa fotografieze obiective strategice. Occidentalii au primit si un „bonus”. Alaturi de Powers, a fost „retrocedat”si un specialist in economie, Fred Pryor, arestat de est-germani.
Detaliile le puteti afla dintr-o carte foarte interesanta – „Podul spionilor”, publicata de Giles Whittell, in 2010.
Ceea ce m-a intrigat pe mine a fost intrebarea daca s-a dorit, cu adevarat, ca misiunea lui Powers sa reuseasca si el sa aterizeze, cu bine, in Norvegia. Miza era reusita unei eventuale intelegeri pentru a se opri cursa inarmarilor nucleare. Dupa vizita lui Hrusciov in SUA – unde acesta a avut posibilitatea sa se intalneasca, intre altii, cu Shirley MacLaine si Marilyn Monroe (!) – presedintele Eisenhower urma sa viziteze Uniunea Sovietica.
Fusese deja constituita o „datcha” pentru el, pe modelul de la Camp David. In plus, cei doi pregateau o conferinta, la Paris, la care sa participe cele patru super puteri, pentru a se opri cursa inarmarilor. Se pare ca reprezentantii complexului militar-industrial din SUA dar si din Uniunea Sovietica nu doreau ca aceasta reuniune sa aiba loc sau sa aiba succes. Fiecare parte prezenta public un decalaj nuclear periculos in favoarea adversarului.
In ianuarie 1960, Hrusciov redusese dimensiunile fortelor armate sovietice cu 1,2 milioane de soldati iar inaintea sumitului de la Paris – programat la mijlocul lunii mai 1960 – el s-a oferit sa-si demonteze intregul stoc de rachete balistice intercontinentale (de fapt vreo patru, nu sute – cum sustineau unii exponenti ai armatei si industriei americane). @N_
