Care este, până la urmă, miza finanţării sectorului privat de sănătate din bani publici? Calculul e puţin complicat.

Pentru industria privată de sănătate, 2013 a început tumultuos. Într-o ieşire publică din 12 ianuarie, ministrul Sănătăţii Eugen Nicolăescu a declarat că va sista finanţarea spitalelor private, pentru a direcţiona toate fondurile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) către unităţile spitaliceşti de stat. Tot atunci, ministrul spunea că spitatele publice ar fi urmat să primească cu 10% mai mulţi bani, în detrimentul operatorilor privaţi. ”Circa 10 la sută există finanţare pentru sectorul privat, în felul acesta, cu 10 la sută va creşte fondul alocat spitalelor (publice) pentru perioada următoare”, au fost spusele ministrului.

Având în vedere că, anul trecut, bugetul operaţional al tuturor spitalelor din România a fost de 1,66 miliarde de euro (potrivit CNAS), privaţii ar fi pierdut, iar unităţile de stat ar fi câştigat 166 milioane de euro. O sumă considerabilă dacă o raportăm la întreaga piaţă a serviciilor private de sănătate, estimată la 500 milioane de euro. Şi, totodată, suficienţi bani ca operatorii privaţi să-şi vadă planurile de afaceri puse în pericol, având în vedere nivelul ridicat al investiţiilor şi lipsa de maturitate a pieţei.

Sperietura pe care au tras-o privaţii s-a dovedit inutilă pentru că, ulterior, nu doar declaraţiile ministrului au fost nuanţate, ci şi miza financiară. Eugen Nicolăescu a revenit pentru a le spune privaţilor că, în anumite condiţii, vor continua să ia bani de la stat: ”spitalele private vor fi finanţate pentru ce înseamnă ambulatoriu de specialitate, pentru ceea ce înseamnă internare de zi, pentru acele spitale care sunt unice în plan local şi nu există sistem public sau pentru specialităţi la care sunt unice şi nu există sistem public.” Mai mult decât atât, secretarul de stat în Ministe