Culori pe care niciun zugrav nu le poate reproduce, simboluri interzise de Biserică, desene profane pictate printre sfinţi şi icoane ortodoxe... În frescele mănăstirilor moldoveneşti se ascund încă multe secrete pe care nu le putem descifra. Culori pe care niciun zugrav nu le poate reproduce, simboluri interzise de Biserică, desene profane pictate printre sfinţi şi icoane ortodoxe... În frescele mănăstirilor moldoveneşti se ascund încă multe secrete pe care nu le putem descifra.
Frumoasele mănăstiri moldoveneşti, Voroneţ, Suceviţa sau Putna, îşi poartă tainele la vedere, dar niciun specialist nu le-a putut explica mulţumitor până acum. Albastrul cerului din frescele de la Voroneţ, verdele mănăstirii Arbore, roşul de Humor au rezistat ploilor şi îngheţului peste 450 de ani. Este o adevărată minune că le putem vedea şi azi aşa cum le-au pictat meşterii de icoane de la începutul secolului XVI. Dar modul în care au fost preparate, să reziste timpului şi să redea atât de bine culorile naturii, nu poate fi descifrat, în pofida mijloacelor tehnice de care dispunem azi. Din documentele vremii, s-a aflat că meşterii care au pictat mănăstirile primeau o mulţime de butoaie cu ţuică, mult mai multe decât ar fi putut consuma. Studiile de laborator au confirmat prezenţa băuturii în tencuiala bisericilor, dar tot nu se ştie din ce motiv a fost amestecată cu vopselurile folosite.
Albastrul de Voroneţ sau albastrul azurit, cum îi spun specialiştii, este culoarea care ridică cele mai multe probleme restauratorilor. Ea a fost folosită şi la alte mănăstiri ridicate în Bucovina în acea perioadă, dar numai la Voroneţ capătă o lumină aparte, de parcă ar fi fost desprinsă de pe cerul unei zile senine de vară. Cercetătorii au reuşit să descopere că la baza acestei culori stă azuritul, o piatră albastră care se extrage din mine aflate în China, Franţa sau în Africa. Cu siguranţă, im