Desfiinţarea hotarului dintre Moldova şi Ţara Românească, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost momentul simbolic ce a desăvârşit, în fapt, actul istoric al Unirii Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859. Pentru focşăneni, acest eveniment este cu atât mai important, întrucât s-a petrecut chiar pe aceste locuri. Borna de hotar stă mărturie şi astăzi, în Piaţa Unirii din Focşani, acelor vremuri în care românii s-au unit într-un singur trup şi un singur cuget.

Prin intermediul lui Florin Marian Dîrdală, arhivar la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vrancea, facem o călătorie în timp, în secolul al XIX-lea, pentru a descoperi istoria desfiinţării hotarului dintre Moldova şi Ţara Românească, misiune nu tocmai simplă la vremea respectivă, deşi unirea fusese realizată deja. „Stabilit definitiv de Ştefan cel Mare în anul 1482 , hotarul dintre Moldova şi Valahia nu a constituit o problemă majoră până la pacea de la Adrianopol din anul 1829. Trecerea produselor dintr-un Principat în altul nu reprezenta o chestiune dificilă, mărfurile fiind considerate monopol turcesc şi deci poprite cu totul a ieşi din ţară. Rămâneau puţine produsele care mai puteau fi taxate la vama dintre cele două provincii româneşti. Dar după anul 1829, când Marile Puteri au hotărât desfiinţarea monopolului turcesc şi asi-gurarea unor condiţii prielnice comerţului liber, în Ţările Româneşti, pe lângă organizarea aspectelor vamale, s-a întărit şi paza hotarului cu grăniceri ajutaţi de locuitorii din aşa numitele sate “coordonaşe”, adică din apropiere de graniţă“, spune arhivarul Florin Dîrdală, care a studiat documentele din acele vremuri.

Organizarea şi controlul pazei la graniţă au fost încredinţate unui ofiţer care avea în subordinea sa mai multe pichete. Acestea erau aşezate astfel încât grănicerii să se poată vedea unul cu altul. În afară de paza pr