Pentru Institutul Aspen România, instituţie dedicată activităţilor care aduc o contribuţie pentru buna guvernare şi o bună societate, domeniul sănătăţii s-a impus de la sine ca una dintre axele principale ale activităţilor sale de politici publice.

Dincolo de un domeniu de politici publice, reglementare şi activităţi aducătoare de profit, sănătatea este un factor fundamental de calitate a vieţii şi implicit un indicator al dezvoltării unei societăţi. Din această perspectivă niciun alt domeniu nu expune mai clar vulnerabilităţile societăţii româneşti. Nu există aspect care să rămână necriticabil la o analiză atentă şi acest lucru este valabil atât pentru sectorul public, cât şi pentru cel privat.

Există explicaţii istorice şi un context actual care creează această stare de criză permanentă. România are cel mai mic nivel al contribuţiilor pentru fondul public al asigurării sociale de sănătate, un număr redus de contributori şi un venit mediu mic al acestora. În aceste condiţii situaţia financiară a sistemului public de sănătate nu poate să fie strălucită. Dar există şi alte probleme legate de eficienţa acestuia. În pofida creşterii sumelor alocate sănătăţii odată cu creşterea PIB sectorul nu a înregistrat salturi calitative nici la nivelul unor indicatori cheie şi nici la nivelul opiniei publice.

În condiţiile unei populaţii cu venituri mici, nici contribuţia sectorului privat nu este de natură să schimbe radical situaţia. Mai puţin de 20% din public accesează serviciile medicale private, majoritatea în ambulatoriu. Numărul celor care au utilizat spitale private este sensibil mai mic decât acest procent. De exemplu, doar circa 4% din naşterile din România au loc în instituţii private de sănătate. Dezbaterea despre rolul şi cea mai bună modalitate de utilizare a fondurilor asigurărilor publice sociale de sănătate este importantă. Dincolo de analize ade