Confruntarea in curs pentru controlul aparatului judiciar se poate reduce, simplificand lucrurile la esential, la stravechea lupta dintre doua moduri de guvernare antagonice: oligarhic si democratic. In prima linie ii regasim pe „tehnocratii” democratiei, adica judecatorii, si pe „tehnocratii” oligarhiei, adica „securistii” (servicii secrete) si „politistii” (procurorii). Procurorii au imbracat haina ambigua a „magistraturii”. Adica „s-au acoperit”. Nu sunt singurii. Presa e plina de ofiteri acoperiti, si destui preoti si calugari, desi nu se vorbeste aproape deloc despre asta, se inchina in alta parte decat unde pretind. Mai mult, presupusii oameni politici – deputati, senatori, birocrati de rang inalt, primari – au invatat de mult rolul de marioneta a unor oligarhi sau chiar interlopi care le-au finantat campaniile electorale. Xenofon, Platon, Aristotel, din loja lor celesta de-acum vreo 2 400 de ani, ar trebui sa priveasca amuzati spectacolul politic „neobizantin” de la nord de Dunare. Nu spunea Aristotel ca „toate Constitutiunile deriva din Constitutiunea model; oligarhice, daca puterea in ele este mai concentrata si mai despotica; democratice, daca resorturile le sunt mai slabite si mai blande” (Politica)?

Surprinzatoare dar nu in exces a fost admiterea Romaniei in UE, desi era evident pentru toata lumea ca are o „Constitutiune” politica oligarhica, prea de tot comparabila cu cea din Rusia sau Ucraina, si absolut deloc cu cea din Marea Britanie, mama democratiei moderne, spre exemplu. Si nu e deloc intamplator. Pentru ca nici Uniunea Europeana nu are o „Constitutiune” democratica. Cel mult i se poate admite caracterul tehnocratic. Tehnocratii de la Bruxelles par sa prefere net oligarhia la Bucuresti.

Mirarile nu sunt putine pe marginea confruntarii in curs de la Bucuresti. Cum a devenit „oligarhul” Dan Voiculescu cel mai puternic sustinator al jud