Mă aflu încă sub imperiul emoţiei de după jocul lui Djokovic cu Wawrinka. Sârbul este cel mai bun încasator, cel mai „greu de ucis”, a câştigat doar fiindcă a rămas în picioare. La un moment dat, după ce Wawrinka salvase acele mingi de meci, îmi trecuse prin gând că venise vremea ca Djokovic să piardă şi el de la minge de meci. N-a fost aşa, iar elveţianul a părăsit terenul în lacrimi şi în aplauzele tuturor. Are şi ce să-şi reproşeze, mai ales în setul doi, pe care l-a pierdut de la 4-1, ajungând să servească pentru set la 5-3. Până la urmă a fost 5-7, adică Nole şi-a luat revanşa pentru acel 1-6 încasat în primul set, reuşind o succesiune identică. Tensiunea a ajuns la paroxism în tie-break-ul setului 4, în care Wawrinka a fost absolut magistral, renăscând efectiv. Din păcate pentru el, în setul decisiv, în care s-a mers cap la cap jocuri întregi, n-a putut să-şi procure mingi de break în vreo oră de joc şi de aici i s-a tras. Dar lovitura sa de rever rămâne unică, aceea în lung de linie fiind un fel de echivalent al dreptei inverse, deci un rever invers, dacă mi se permite expresia, asemănător tenisului de masă! Aşadar 12-10 în decisiv pentru Djokovic, iar Wawrinka rămâne cu consolarea unui meci de referinţă peste ani.
Cu o seară înainte fusese ofertantul meci dintre Federer şi delfinul Tomic. Acesta din urmă n-a confirmat, nereuşind nici măcar un set în faţa elveţianului, fără însă ca acesta să aibă o simplă plimbare prin meci. Dar, pentru tânărul australian mai e destul până departe. Dintre băieţi, primul nume mare care capotează este Del Potro, eliminat neaşteptat de francezul Chardy. Acesta aleargă pe culoarul lui Murray, care va avea de trecut însă de alt francez până atunci, Gilles Simon.
La fete, Maria Şarapova continuă tăvălugul, încă un set la zero şi un 6-1 cu o jucătoare din Belgia, asta după ce trecuse lejer de Venus Williams, pe care a
