Programul agricol al guvernului Ponta II nu vizează doar perioada de guvernare 2012-2016. Prin negocierea cu CE a noului PNDR 2014-2020 şi a componentei sale bugetare, programul agricol direcţionează politicile agricole până-n 2020. Iată de ce, am considerat că indentificarea unor elemente principiale care să stabilească un culoar al eforturilor publice în cadrul căruia să evolueze structurile agrare (în primul rând), ar putea să constituie scheletul de rezistenţă pe care să se dezvolte politicile agricole specifice.Aceste elemente (viziunea strategică) ar fi trebuit să existe la demararea oricărui program serios pe termen lung. Care este zona exploataţiilor agricole pe care dorim să o susţinem în mod special: mica exploatatie individuală, asociaţia familială, societăţile comerciale, cooperativele agricole, etc? Dacă banii nu ajung, suntem de acord să reducem cota celor mari pentru a-i putea susţine îndeosebi pe cei mici? Conceptul acela modern despre dezvoltarea satului, are-n vedere specificitatea satului românesc (câmpie, zonă colinară, munte), tradiţii, obiceiuri, sau trântim un calapod care nu o să se potrivescă nicăieri? Fiabilizarea şi fluidizarea structurilor de piaţă se vor reduce doar la stabilirea unor filiere şi reducerea TVA-ului la 9% pentru produsele agro-alimentare de bază? Nu credeţi că 9% este încă un prag tentant pentru mafia cerealelor? Sau aici s-a ajuns cu înţelegerea? Cred că zona montană, politicile pentru susţinerea tinerilor fermieri, susţinerea organizaţiilor asociative (cooperativele agricole) ar fi meritat ceva mai multă atenţie, dacă nu în programul oficial, măcar într-un extenso pe site-ul MADR. Creditarea achiziţiei de terenuri poate fi benefică dacă vizează tinerii agricultori sau micii producători cu potenţial de dezvoltare. Altfel, vă pot face (de pe acum) o listă scurtă cu beneficiarii acestui soi de facilităţi. Infrastructura