„Dănuţ, colegul meu de bancă, este bătut de tatăl său. Cred că aseară Dănuţ a fost bătut foarte rău căci are mai multe răni pe faţă şi pe mâini. L-am întrebat ce a păţit, însă mi-a spus că s-a bătut cu fratele său. Nu l-am crezut, deoarece fratele său are 8 ani şi nu poate să-i lase astfel de urme. Mai mult decât atât, am văzut şi nişte pete de sânge pe hainele lui. Azi dimineaţă, Dănuţ a fost adus la şcoală de mama sa şi am văzut că şi aceasta avea vânătăi pe faţă. Aş vrea să-mi spuneţi cum îl pot ajuta pe Dănuţ”.

Este mesajul pe care un puşti de 11 ani l-a şoptit într-o zi la 116 111 ( Telefonul Copilului ), devenind, astfel, fără să ştie, “îngerul păzitor” al colegului de bancă. Căci imediat după sesizare, viaţa lui Dănuţ s-a schimbat la 180 de grade. Consultanţii de la Telefonul Copilului au dat alarma asistenţilor sociali de la Direcţia de Protecţie a Copilului, care au mers acasă la Dănuţ, în anchetă socială. Abia atunci, după nenumărate runde de discuţii, înţelegând că sunt pe buza prăpastiei să-şi piardă definitiv copilul, părinţii lui Dănuţ au realizat ce mare greşeală au făcut şi au încetat să-l mai lovească. Graţie colegului său cel inimos, Dănuţ a primit acum o viaţă nouă. Dar el a fost norocos căci nu întotdeauna se întâmplă aşa.

Celor ca Dănuţ n-am greşi dacă le-am spune, simplu, „orfani” cu părinţi. Ei sunt micuţii care trăiesc în familie, fără să ştie cum arată, de fapt, o familie normală. Cei pentru care mama şi tata sunt doar o înşiruire de litere şi nimic mai mult. Acasă e puşcăria lor. Sunt zecile de mii de micuţi trişti, depresivi şi îndureraţi fiindcă, oricât ar încerca, nu reuşesc să înţeleagă unde au greşit ei că mama şi tata le sunt nu părinţi, ci duşmani. Sunt copiii uitaţi în ţară de părinţii plecaţi afară, copiii trimişi la cerşit, mititeii tocaţi cu pumnii până la sânge, inocenţii abuzaţi sexual de părinţi alienaţi, flămâ