”Un alt român a murit!” se anunţă de la Alger, aflând această veste tristă întreaga Românie, care ştia că omul se simţea oarecum bine după atacul terorist. Conform unei tradiţii nefericite, câteva televiziuni, mai ales cele comerciale, întorc subiectul pe toate părţile într-un mod neprofesionist.
Sunt chemaţi, în emisiuni cu mare audienţă, dătători cu părerea, care trebuie să răspundă la o întrebare repetată: cine e vinovat de moartea românului atacat de terorişti? Câteva fetişcane drăguţe pe post de moderator, cu ton inchizitorial, întreabă în toate direcţiile de ce Ambasada României la Alger nu şi-a făcut datoria, de ce nu a informat, corect, la timp?
Cei care răspund nu ştiu să explice, dar de pe scaunul lor cald, pentru care primesc o răsplată a prestaţiei de rigoare, afirmă angelic faptul că, în opinia lor, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) este vinovat. Unii repondenţi, pletoşi, cu părul până peste ochi, în vârstă de aproximativ 20 de ani, cu o culoare politică evidentă deja, care nu au avut prilejul să lucreze vreodată în MAE, zâmbesc ironic şi afirmă ultimativ: această instituţie trebuia să ştie la timp despre starea de sănătate reală a românului!
În zadar li se explică faptul că posibilităţile de informare au depins de autorităţile algeriene, bulversate de acest puternic atac terorist, care nu au avut ca prioritate doar informarea diplomaţilor români de la Alger, chiar dacă ministerul şi ambasada au fost în priză 24 de ore din 24.
Apoi, reporterii televiziunilor, în dorinţa lor de rating cu orice preţ, se deplasează în oraşul (satul, comuna) celor doi decedaţi, punând vecinilor miraţi o întrebare arhicunoscută, pe care o anticipam de la începutul emisiunii: ce fel de om era nea Cutare? Desigur, aflăm numai de bine, ca întotdeauna. Pe faţa moderatorilor se poate citi, totuşi, o uşoară insatisfacţie: din pă
