Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Francois Hollande sărbătoresc, la Berlin, o jumătate de secol de la încheierea tratatului de la Elysee, un pact de reconciliere de după război, semnat în 1963 de foştii liderii ai celor două ţări, Konrad Adenauer şi Charles de Gaulle. Tratatul a marcat aşa-numita formulă diplomatică franco-germană, care a fost esenţială pentru apariţia viitoarei Uniuni Europene. Această alianţă politică a funcţionat mulţi ani alimentată de prietenii pragmatice între figurile importante ale ambelor ţări: Valery Giscard d'Estaing şi Helmut Schmidt; Francois Mitterand şi Helmut Kohl, scrie EUobserver.

Procesul schimbării a început la sfâşitul anilor 1990, când Germania a început să lucreze la reformele structurale care au înlăturat eticheta de „bolnavul Europei“. La conducerea ţării a venit pentru prima dată un cancelar social-democrat dispus să-i spună public Europei ce ar putea face pentru Germania.

În 2004, la un an de la împlinirea a 40 de ani de la încheierea tratatului Elysee, 10 state au intrat în Uniunea Europeană, slăbind axa franco-germană. Chiar şi-aşa, relaţiile bilaterale au continuat să fie utile.

Apoi a venit criza economică şi a scos la iveală ceea ce era ascuns: Germania este, din punct de vedere economic şi politic, cel mai puternic stat din Uniunea Europeană. Dar odată cu puterea vin şi reponsabilităţile, aşa că Berlinul a devenit statul-membru conducător.

Germania spune că este decisă să facă zona euro să meargă, însă vrea, în schimb, angajamente politice şi economice, inclusiv de la Franţa.

Guvernul german este nemulţumit că Franţa se aşteaptă ca Merkel să-şi ofere sprijinul financiar, în timp ce Parisul refuză să adopte reforme. Francezii cred că germanii vor să foţeze statele membre UE să adopte metode de austeritate, fără să fie sprijinite corespunză