Crochiuri economice Decalajul la care s-a ajuns in zilele noastre intre capacitatea de pescuit si nivelul resurselor piscicole din apele la care au acces Statele Membre (SM) ale UE a determinat luarea mai multor masuri la nivel comunitar. Intre altele, dat fiind ritmul limitat al regenerarii, s-a reglementat foarte strict dimensiunea capturilor totale admisibile. Acestea sunt propuse de Comisia Europeana (CE) pe baza avizelor stiintifice cu privire la situatia stocurilor de peste si se adopta anual de Consiliul Ministrilor Pescuitului. Mai departe, SM repartizeaza partea care le revine din captura totala, alocand cote de pescuit navelor din cadrul flotelor proprii. O alta masura o constituie cea privind acordarea Ajutorului public din partea Fondului European pentru Pescuit (FEP) în scopul casarii navelor specializate. Insa, asa cum observam lecturand Raportul special (no.12/2011) al Curtii de Conturi Europene (CCE), publicat anul trecut, demersurile adoptate de CE în vederea reducerii supracapacitatii de pescuit prin adaptarea flotei la resursele piscicole nu au avut succesul scontat. Auditul CCE a fost efectuat la serviciile CE în sapte SM: Danemarca, Spania, Franta, Italia, Polonia, Portugalia si Regatul Unit. Selectarea lor a avut în vedere dimensiunea flotelor proprii de pescuit si resursele care li s-au pus la dispozitie în cadrul FEP pentru adaptarea respectivelor flote. Examinand masurile de reechilibrare a reperelor aratate (capacitatea de pescuit si stocurile estimate de peste ”liber”), CCE a consemnat mai multe deficiente. Acestea se refera la inconsecvente în definirea si cuantificarea supracapacitatii de pescuit, dar si la faptul ca plafoanele fixate pentru capacitatea flotelor aveau un efect nesemnificativ asupra adaptarii capacitatii flotei la posibilitatile de pescuit. In legatura directa cu modul de utilizare a resurselor financiare ale UE destinate