“-Aţi luat vreodată substanţe interzise care v-au îmbunătăţit performanţele?

-Da.

-Aţi făcut transfuzii pentru a vă îmbunătăţi rezultatele?

-Da.

-Aţi luat aceste substanţe în toate cele şapte curse ale Turului Franţei pe care le-aţi cîştigat?

-Da.

-Ar fi fost posibil să cîştigaţi Turul Frantei de şapte ori fără să vă dopaţi?

-Nu.”

Mai clar şi mai sec decît o spune Lance Armstrong nu se poate. Ciclismul a ajuns tot o chestiune de derivate, ca şi finanţele. Şi e acum tot un domeniu în criza, ca şi finanţele. Şi menţinînd terminologia, după ciclism, alte discipline sportive au partea lor de expunere: atletismul, gimnastica, fotbalul.

La prima vedere, şi şahul are problemele lui cu dopajul. Computerul este pentru furtul în şah ceea ce EPO, steroizii şi testosteronul au fost pentru Armstrong. Şahistii sînt verificaţi înainte de a intra în sala de joc ca pe aeroport, să nu aibă asupra lor echipament electronic care le-ar putea stimula inspiraţia. La nivel de amatori, cei prinşi că joacă suspect de multe mutări ca un computer sînt eliminati de pe platformele de şah online. Computerul a dat o lovitură fatală unei subspecii altădată glorioase: şahul prin corespondentă, pentru ca accesul la un program performant de şah este astăzi generalizat.

Dar în contrast cu situaţia din ciclism, în şah nu au fost înregistrate cazuri de inşelătorie la nivel de lideri mondiali. În plus, în şah nu poţi trişa pe termen lung. Toate “performanţele” furate au fost efemere. Şahiştii trişori au putut inşela o dată, maxim de două ori. Apoi au dispărut.

“Noua stea” a şahului bulgar

Cel mai recent caz de presupus furt în şah s-a semnalat în urmă cu o lună, în Croaţia. Un turneu de şah obişnuit, cu premii modeste dar cu orgolii invers proporţionate. Au intrat în concurs cîţiva mari maeştri croaţi aşa încît disputa a părut ini