Şedinţa de ieri a Consiliului Local Constanţa a fost o premieră în actualul mandat, început în vara anului trecut. Am avut, în sfârşit, ocazia de a asista la un dialog, cu toate sincopele sale, la o dezbatere cu argumente, chiar şi la oarecare replici acide, mai mult sau mai puţin oportune. Cine şi-ar fi imaginat că taxa pentru gunoi va genera o reală dispută între consilierii liberali, pe de o parte, şi primarul Mazăre şi consilierii social democraţi, de cealaltă parte? Acum, sigur că o întrebare precum cea a viceprimarului Gabi Stan, „Şi ce vreţi, doamnă? Vreţi să vă facă curăţenie şi acasă?", adresată Anei Marcu, liberala care nu este de acord cu majorarea taxei de habitat, a fost neinspirată. De prost gust aproape. Fiindcă vorbim despre un serviciu pentru care un constănţean plăteşte o taxă, deci este firesc ca un contribuabil să fie interesat până la ultimul leu pentru ce plăteşte. Mai ales dacă majorarea taxei în cauză, prin diminuarea subvenţiei acordate de municipalitate, se face fără o fundamentare solidă, ireproşabilă. Şi mai ales dacă pentru fix aceleaşi serviciu plăteşti mai mult, fără a avea însă garanţia unei calităţi superioare. Consiliul Local Constanţa a fost dat drept exemplu la rubrica „aşa nu" în mai multe rapoarte întocmite de Institutul pentru Politici Publice în anii trecuţi. Consilierii locali constănţeni apăreau, în aceste rapoarte, definiţi ca „maşina de vot a primarului". Pentru că nimeni nu ridica nicio problemă, nimeni nu avea niciun amendament, nicio nedumerire. Proiectele iniţiate de Mazăre & Co treceau ca pe bandă rulantă. Ceea ce, e drept, se întâmplă şi acum. Fiindcă nu putem încă vorbi despre o reală opoziţie în Consiliul Local. Nu pentru că aceasta nu ar avea curajul de a se defini ca atare (presupunem că l-ar avea), ci pentru că ar fi dezavantajată numeric, fapt pentru care oricum proiectele de hotărâre trec. A trebuit