Volumul coordonat de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goșu oferă piese de puzzle esențiale pentru a înțelege nașterea mitului Ceaușescu.

Orice senior al istoriografiei vă va spune că editarea temeinică de documente pare as­tăzi o artă pierdută. Cam la fel cum ve­chile meșteșuguri au fost înghițite de in­dustrializare. Cultura ra­pi­dității, a grabei în care se gă­sesc astăzi (și) istoricii trebuie că este principala ca­uză pentru asta. Frag­men­tați de multitudinea de pro­iecte în care sunt con­vo­cați, presați de deadline-uri, an­grenați în cursa furibundă a punctajelor de pro­mo­va­re, năuciți de stresul steril al vieții cotidiene și de ne­voi elementare, specialiștii par a avea tot mai puțin timp pentru a trudi migălos și sistematic pe textele la care lucrează. Nu întâmplător ies de sub tipar multe, parcă tot mai multe, cărți neterminate, ne­gli­jente, scrise prost, editate și mai prost. Nu întâmplător plagiatul și impostura fac ravagii.

Desigur, exercițiile de nostalgie, ca orice pa­seism, dramatizează și exagerează sta­rea în care ne găsim. La o privire atentă se pot identifica destule oaze de pro­fe­sio­nalism, probabil nici mai multe, nici mai puține ca în trecut, în care rigorile me­seriei sunt respectate. În ultimii ani, au fost publicate cărți admirabile și, dacă tot vorbim despre editarea de documente, co­lecții de documente temeinice și foarte utile. Este și cazul cărții pe marginea că­reia fac aceste comentarii: volumul II din seria concepută ca anexă documentară la Ra­portul Comisiei Tismăneanu (2006). Editat de Mihnea Berindei, Dorin Do­brin­cu și Armand Goșu, volumul acoperă pe­rioada inaugurării și consolidării regimului Ceaușescu: 1965-1971. Volumul anterior (pu­blicat la Humanitas, spre deosebire acest al doilea, scos de Polirom) a do­cu­mentat perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965).

Inflația de cuvinte @