Șefii de cartier nu sunt niște interlopi, cum poate am fi tentați să credem, ci niște bătrânei extrem de utili șefilor administrației locale timișorene. Ei sunt folositori primarilor pentru simplu fapt că fac legătura între edil și contribuabil sau, dacă vreți, între ales și alegător atunci când e cazul. Astfel că șefii consiliilor de cartier au fost până anul trecut niște „ciuhanzi” mai mici, iar din iunie trecut au devenit niște Nicolae Robu mai de periferie. Rolul lor de comunicatori n-a scăzut nici măcar atunci când primarul a ales să dialogheze pe Facebook, fiind limpede că nu către acea țintă duceau șefii de cartier spusele primarului, ci mai degrabă către cetățenii de vârsta a treia, pensionarii ăia fioroși, gata-gata să-și ia beregata din cauza tabelului la întreținere. Ei, șefii consiliilor de cartier, au primit zilele trecute din mâna primarul Robu niște freze de curățat zăpada de pe trotuarel. Vreo 19. Ați putea zice că fiecare cu freza lui și că nu e treaba mea cum se organizează primăria curățatul trotuarelor, bine că o face. Și că, în loc să exult la auzul atâtor lucruri bune, eu îmi caut treabă în ciorba edilului șef. În chestiunea frezelor de zăpadă plătite de primărie și oferite în custodie șefilor consiliilor de cartier mă simt din nou contribuabil de rangul doi. Și n-am să înțeleg de ce Primăria Timișoara nu-și asumă responsabilitatea de a deszăpezi exclusiv aleile publice, parcurile, trotuarele din fața instituțiilor publice aparținătoare și nu lasă treaba din fața imobilelor private în sarcina proprietarilor, cum zice la hotărârea de consiliu. Iar dacă respectiva treabă nu se face, să aplice amenzi peste amenzi, până își curăță și Horia Cristian zăpada din fața casei. Stând într-o zonă de case și neavând asociație de locatari, probabil că freza dlui Robu nu va ajunge niciodată să curețe și strada mea înainte să se strice sau să zacă în vreo boxă