Întotdeauna, lucrurile se petrec undeva, departe, la capătul lumii. În Asia, acolo, prin China, sau prin România, dracu’ ştie unde mai vine şi asta. În orice caz, în locuri populate cu un fel de oameni, nu e clar ce fel de, dar unde e liber la experimente.

În episodul-pilot din noul sezon al serialului „Dallas“, la care pe 12 ianuarie s-au uitat peste două milioane de români, ni s-a povestit cum un membru al „noii generaţii“ de petrolişti texani a provocat în China un cutremur care a dus la moartea unor oameni în încercarea de a exploata gaze naturale.

Între zecile de intrigi de doi bani care suprapopulează serialul, tema catastrofei pe care o provoacă la capătul lumii băiatul lui Bobby Ewing e chiar secundară. În fond, personajul ne este înfăţişat ca o copie a tatălui său, un erou pozitiv. Scenariştii consideră o trăsătură pozitivă faptul că autorul dezastrului din film nu se lasă descurajat şi caută noi soluţii pentru a extrage preţiosul gaz, soluţii a căror valabilitate se poate verifica, evident, tot pe pielea băştinaşilor din cealaltă parte a globului.

Zăcăminte date pe degeaba, redevenţe minime

Sigur că e ficţiune. „Dallas“ e doar un film. Dar care exprimă nişte teme de discuţie şi nişte dezbateri actuale, cu bază reală. Pentru cei care au apucat prima serie din „Dallas“ şi îşi mai amintesc, J.R. corupea parlamentari din ţări subdezvoltate şi chiar sprijinea lovituri de stat pentru a pune mâna pe resursele naturale ale acelor pământuri. Povestea era inspirată din realitatea anilor 70-80, când Statele Unite finanţau astfel de acţiuni – implicarea în Chile şi Iran e de notorietate – pentru a-şi proteja interesele.

Ce-are a face toată povestea cu exploatarea gazelor de şist şi cu Roşia Montană în România? Inspirat din practicile afaceriştilor americani, „Dallas“ arată că, dincolo de vorbăria goală a campaniilor agresive duse companiil