Învăţământul preuniversitar din România este centralizat şi ineficace, iar asigurarea calităţii în şcolile din România se face de mântuială. În plus, nevoile elevilor nu sunt satisfăcute decât într-o mică măsură, arată un ultim studiu despre calitatea educaţiei preuniversitare, realizat de Societatea Academică Română.

Cercetarea arată că, pe lângă faptul că sistemul de asigurare al calităţii (SAC) este ineficace, el poate fi considerat „formă fără fond”.

Toţi respondeţii care au participat la studiu au răspuns că raportul anual pe care ARACIP îl cere fiecărei şcoli pentru evaluarea calitativă este un simplu exerciţiu statistic, făcut de reprezentanţii şcolii.

„Toate cadrele didactice au invocat hârţogăraie inutilă. Profesorii spun că evaluarea este centrată pe hârtie, ca mijloc principal de evaluare, şi nu este deloc relevantă”, a spus Cătălin Ivan, sociolog şi expert în politici publice.

Principala instituţie care asigură şi evaluează calitatea din învăţământ este Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, care cere fiecărei şcoli un raport anual pentru care lucrează profesorii din fiecare şcoală.

Dascălii care completează formularele cerute de ARACIP susţin că instrumentele cu care lucrează pentru raportul privind calitatea educaţiei nu fac decât să le consume timpul, fără să aibă o finalitate.

„Profesorii care fac parte din comisiile de asigurarea calităţii în şcoală nu sun motivaţi să facă acest lucru. Ei spun că rapoartele pe care le completează privind calitatea nu sunt citite”, a arătat Cătălin Ivan.

Raportul, realizat în şase şcoli din toată ţara, arată că reprezentanţii şcolilor consideră inutile datele de evaluare colectate de ARACIP. În plus, procedurile şi standardele stabilite de ARACIP nu au reuşit să întărească calitatea educaţiei oferite de şcoală elevilor.

Studiul a