Ce poate face cuplul franco-german pe timp de criză ? Ce soartă merită proiectul european? Care este oferta franceză? Întrebări care nasc alte întrebări…
În momentul în care Europa aniversează nunta de aur a Tratatului de la Elysée, Arnaud Leparmentier, editorialist al cotidianului Le Monde, lansează un apel neaşteptat: "este timpul să ne eliberăm de mitul franco-german". Totuşi, o face în deplină cunoştinţă de cauză şi susţine teza care cere ca, dacă vreunul dintre parteneri nu-şi îndeplineşte obligaţiile, este inutil să te prefaci că totul este ok. Iar pe banca acuzaţilor el convocă...Parisul. Şi îşi explică poziţia cu ocazia apariţiei eseului său, "Ces Français, fossoyeurs de l'euro"(editura Plon, Aceşti francezi, gropari ai euro).
"Francezii nu sunt parteneri serioşi", spune el. "Ei predică relansarea economică dar nu fac niciun efort financiar şi se mulţumesc să zică "Nu" nemţilor. Nu iau în serios nici nucleul construcţiei europene, moneda unică: lăsând să plece propriile finanţe arată că, de fapt, nu impun nicio consecinţă acestei puneri în comun."
Cuplul franco-german nu poate face tot: în anii 90, o nouă generaţie de lideri au luat frâiele Europei, şi se disting toţi prin euroscepticism. Aşa se explică încetinirea integrării europene. Francezii trebuie să priceapă că ce se întâmplă în Irlanda şi Portugalia deovedeşte că germanii nu greşesc pe deplin atunci când tot vorbesc despre o viziune economică a competitivităţii. Ei consideră liberul schimb ca fiind ceva dat dintotdeauna şi impun ordinea liberală tuturor...mai puţin lor.
Deocamdată, euro este salvat dar, după cum a amintit Merkel, nu este exclus ca într-un viitor foarte apropiat Franţa să cadă victimă pieţelor. Fără a uita că, o dată cu alegerile din Germania, Uniunea riscă un an alb, dar această pauză nu ar fi chiar aşa dramatică.
În epilogul lucrării sale, Leparmentier c
