Subordonarea CSM are nişte mize clare. După res­pin­gerea de către Traian Bă­sescu a pro­pu­nerilor pentru funcţiile de procuror ge­neral şi procuror şef la DNA, se presează pentru o procedură opacă, la care însă ar trebui să achieseze şi CSM, renunţând la audierea publică a candidaţilor. Dacă strategia nu reuşeşte, Pivniceru, aşa cum a anunţat mai de­mult, îi va propune pe următorii clasaţi, adică pe cei respinşi la prima strigare, printre care şi Elena Hach, prietena mi­nistrului şi vicepreşedinte la AMR, im­plicată activ zilele astea în ac­ţiu­nile de revocare a indezirabililor din CSM.

În primăvară, expiră mandatul şefului DIICOT, procurorul Codruţ Olaru, şi cel al preşedintelui Înaltei Curţi, judecătoarea Livia Stancu, noile propuneri urmând să fie făcute de CSM, care are deci un rol decisiv în chestiune. Livia Stancu a cri­ti­cat apăsat derapajele din vară („Au exis­tat atacuri fără precedent la adresa sis­temului judiciar, a procurorilor şi jude­cătorilor care au instrumentat dosare de înaltă corupţie. Foarte mulţi politicieni au depăşit limitele admisibile ale dis­cur­sului public“), iar sub conducerea ei a fost condamnat Adrian Năstase. Cum, în ultimii doi ani, la ÎCCJ au fost promovaţi judecători mai inflexibili, iar marile do­sare s-au judecat în ritm alert, Voicu­les­cu are reale motive de îngrijorare, fie şi numai pentru că dosarul lui a ajuns pe mâna unuia dintre cele mai dure com­plete, acelaşi care l-a băgat după gratii pe Năstase. Însuşi premierul e conştient de pericolul care îl pândeşte pe cama­ra­dul cu Antene, aşa încât nu doar că nu s-a delimitat de atacurile acestuia la adre­sa judecătorilor, dar l-a certat public pe magistratul de la Tribunalul Bucureşti care a „greşit“ retrimiţând dosarul la ÎCCJ. În acest context, înlocuirea Liviei Stancu şi a altor şefi de secţie de la Înal­ta Curte cu personaje maleabile devine o prioritate, im