Una dintre minunile gimnasticii româneşti, şi nu numai, Ecaterina Szabo împlineşte astăzi 45 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“În România mă simt cu adevărat acasă”
Născută în localitatea Zagon, judeţul Covasna, sărbătorita noastră a început Şcoala Generală la Oneşti, sub îndrumarea antrenorilor Karoly Bela şi Marta. Era prima şcoală din lume specializată în gimnastică. Din două în două săptămâni parcurgea distanţa de 70 km până acasă. “Periodic mă vizitau părinţii. A fost o perioadă dificilă a vieţii mele. M-au rupt de familie, prieteni, copilărie. Totul era calculat. Aveam voie să mâncăm foarte puţin. Cine nu ţinea pasul era imediat eliminat. Ne cântăreau de mai multe ori într-o zi. Măsurile erau extrem de severe. Aceasta a fost şi cheia succesului”, povestea Ecaterina Szabo într-un interviu.
Primele succese ale gimnastei Ecaterina Szabo au venit în anul 1983. Medalia de aur la sol la Campionatul Mondial de la Budapesta şi cele două medalii de aur la paralele şi sol, la Campionatul European de la Göteborg, au făcut din ea una dintre favoritele la titlul olimpic de la Los Angeles (1984). “Mă doare că am obţinut doar argintul la individual compus, meritam mai mult. Bucuria a durat două-trei minute, cât mi s-a cântat imnul. Când am coborât, mi-am dat seama că de mâine începe totul de la început”, îşi amintea fosta glorie a gimnasticii mondiale.
La revenirea în ţară a fost ignorată complet. “Nici nu aveam pretenţia să mă aştepte vreo fanfară. Politicienii au început să îmbrăţişeze membrii echipei, fără să mă bage în seamă, deşi adusesem ţării patru medalii de aur, iar România s-a clasat pe podium. Nu m-au plimbat prin ţară, cum o făcuseră cu Nadia Comăneci cu opt ani în urmă. Nu m-a întrebat nimeni cum a fost, cum m-am simţit. N-am fost primită de Ceauşescu, nici nu mi-am dorit asta vreodată. Am fost primită ca
