Dacă în România parlamentarii au dorit să îşi legifereze o "superimunitate" care să îi protejeze de anchetele penale, în ţările occidentale aleşii sunt protejaţi, în principiu, doar pe declaraţiile politice.

În Marea Britanie, spre exemplu, regulamentul Camerei Comunelor spune că un parlamentar poate fi arestat de anchetatori chiar în incinta Parlamentului. În Franţa, procurorii au nevoie de un aviz al conducerii Adunării Naţionale, dar nu li se cer probe din dosar. În Germania, membrii Bundestagului sunt apăraţi de imunitate numai pe declaraţiile politice, iar procurorii solicită şi primesc avizele de arestare sau urmărire penală fără a prezenta probe din dosar. Un alt exemplu este cel al Olandei, unde aleşii sunt ocrotiţi numai pentru declaraţiile poltice, Constituţia şi regulamentele Parlamentului spun că nu pot fi protejaţi dacă încalcă legea.

Parlamentul a dezbătut , marţi, 22 ianuarie, propunerea de modificare a legii prin care senatorii şi deputaţii vor dobândi o superimunitate. Întregul scandal se învârte în jurul articolului 24 din statutul parlamentarilor, care prevede procedura de ridicare a imunităţii în cazul aleşilor cercetaţi penal.

În forma actuală, legea prevede: "cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului se adresează preşedintelui Camerei din care face parte de către ministrul Justiţiei".

În varianta propusă de parlamentari, procedura, prevăzută la articolul 24, s-ar modifica astfel: "cererea ministrului justiţiei trebuie să conţină temeiul legal şi motivele concrete în cazul respectiv care justifică măsura solicitată. Cererea este însoţită de probele considerate relevante şi puse la dispoziţie de către Parchet, care stau la baza motivelor invocate".

Parchetul General spune, într-o adresă trimisă Camerei Deputaţilor, că cererea de arestare, reţinere sau percheziţie nu trebuie să