Nicio țară europeană nu dorește ca în vestul Africii, în coasta Europei practic, să apară un stat terorist, care să organizeze acțiuni criminale și pe continentul nostru.

Zilele trecute, la o cină, o prietenă nu ezi­ta să își dezvăluie ignoranța: „Sincer, nu înțeleg de ce vorbim atât despre Mali. Pâ­nă acum câteva zile, nici nu auzisem de ei, acum afli că de-acolo ar putea veni valuri de teroriști în Eu­ro­pa, că trebuie să tri­mi­tem trupe, că altfel se trans­for­mă în­tr-un nou Afga­nis­tan. Noi de ce nu știm ni­mic?“. La fel ca ea, marea majoritate a românilor nu știe mare lucru despre acest stat din vestul Africii, o ța­ră de cinci ori mai mare de­cât Ro­mâ­nia. Și de ce ar ști? E vorba despre un stat african sărac, iar presa de la București e atât de concentrată pe problemele interne, încât actualitatea internațională este tre­cută deseori la finalul jurnalului și doar dacă sunt imagini „spectaculoase“.

Ca urmare, nu e de mirare surpriza când vezi că anul începe cu un război. Un răz­boi francez în Africa? De asta am mai au­zit. Armata franceză a mai intervenit în câ­teva țări de pe continent (în Ciad, în Coas­ta de Fildeș) la apelul guvernelor lo­cale sau pentru a calma câte o situație post­electorală. De data aceasta, e însă ceva mai mult. Numărul soldaților deplasați (2.500) și miza conflictului depășesc cadrul unei in­tervenții stricte și punctuale.

Tensiuni vechi

Tensiunile din Mali sunt vechi. De zeci de ani există dispute între nordul și sudul ță­rii. În nordul puțin populat locuiesc în ge­neral celebrii tuaregi, care vor inde­pen­den­ța acelei regiuni. Ei îi acuză pe cei din sud (90% din populația de 13 milioane de locuitori, concentrată în jurul capitalei, Ba­mako) că neglijează nordul. Agitația a cres­cut și mai mult după căderea re­gi­mului lui Gaddafi, în țara vecină, Libia. Mulți tuaregi care fuseseră alături de Ga