Dacă mai era vreun suflet rău, hain de-a binelea, care să spere într-o deteriorare rapidă a relaţiilor din sânul puterii useliste, o seamă de declaraţii şi fapte recente ale unor reprezentanţi de frunte ai PSD şi PNL pe subiecte ce ţin de viitorul imediat al culturii româneşti probează cât de neîntemeiate sunt respectivele speranţe.

Din păcate, declaraţiile în chestiune înseamnă noi motive de îngrijorare în ceea ce priveşte politicile culturale guvernamentale viitoare. Aceste declaraţii adăugându-se măsurilor ce au afectat grav nu doar viaţa spirituală curentă din România, ci şi imaginea culturii româneşti peste graniţe.

Mă gândesc, desigur, la urzelile nedemne ce au dus la demisia din fruntea ICR a lui Horia Roman Patapievici şi la instalarea în locul rămas vacant a lui Andrei Marga (PNL) care, după ce s-a făcut de râs prin declaraţii neprofesioniste, ba de-a dreptul fanteziste pe vremea când ocupa portofoliul Externelor, dovedeşte că ridicolul e forma sa naturală de existenţă şi de manifestare publică prin ceea ce face în fruntea ICR pe care vrea să îl transforme într-un fel de organism de propagare a mişcării artistice de masă şi a sub-culturii cu ajutorul caloriferului şi al naţionalismului agresiv.

Sunt tot mai numeroase semnalele că numărul de participanţi la puţinele manifestări organizate în vremea din urmă de filialele ICR din străinătate a scăzut dramatic, că diaspora priveşte din nou cu mefienţă activitatea acestor filiale socotite infiltrate de persoane cu trecut dubios, că activităţile organizate de noii directori agreaţi de domnul Marga s-au consumat în chip diletant. Aflu, de pildă, că o expoziţie de fotografie româno-maghiară, găzduită de ICR Budapesta, a fost un fiasco şi asta în primul rând din cauza izmenelilor noii şefe a filialei din Capitala Ungariei a Institutului Cultural Român. O cetăţeană atât de devotată puterii care a făc