Punerea semnului egalităţii (cu nuanţele de rigoare) între hitlerism şi stalinism, cele două sisteme ale morţii, de către istorici occidentali de prestigiu nu poate decât să mulţumească o conştiinţă istorică estică ce a fost marcată, în egală măsură, de crimele ambelor regimuri, fiind lăudabilă şi reparatorie.

Mai mult decât o istorie descriptivă şi cla­sică a aplicării unor ideologii, im­pre­sio­nan­tul volum Tărâmul morţii. Europa în­tre Hitler şi Stalin, scris de către istoricul american Timothy Snyder, este atât o is­to­rie a crimei, cât şi o analiză care se apro­pie de formatul eseului, în care autorul încearcă să înţeleagă. Ceea ce este greu de conceput pentru noi, acum, dar atât Sta­lin şi acoliţii lui, cât şi Hitler şi clanul său nazist credeau în necesitatea acestor cri­me şi nu le percepeau în lumina lor odi­oasă. Aveau justificări raţionale. Înalte co­mandamente de stat. Autorul combină în­tr-o manieră fericită expunerea istorică precisă, cu informaţie în general deja cu­nos­cută (cam câţi oameni au murit în tim­pul Marii Foamete din URSS, câţi au murit la Katyn şi în celelalte patru localităţi un­de a fost asasinată de către NKVD elita ofi­ţerească polonă capturată în septembrie 1939, câţi au murit la Treblinka etc.), cu menţionări sau preluări memorialistice, menite a oferi atât un cadru larg, demn de sinteza istorică, dar şi o imagine a ceea ce simţeau şi trăiau, în ultimele lor clipe, oamenii obişnuiţi, cu o identitate clară, indubitabilă, supuşi tăvălugului istoriei.

Relativa noutate a analizei pe ca­re o oferă Timothy Snyder este le­garea hecatombelor produse de către totalitarismul stalinist (Marea Foamete, Marea Teroare) de emergenţa şi dezvoltarea spectaculoasă a terorii naziste. Cele două s-au concurat, dar şi completat în cea mai amplă operă de exterminare pe care umanitatea a cu­noscut-o vreodată. Ceea ce a dat frâu li­ber cri