Ultimii ani au adus rezolvarea unor probleme care datau de ceva vreme și îmi vin acum în minte marea teoremă a lui Fermat și conjectura lui Poincaré. Sigur, nici aceia care au creat aceste probleme și nici cei care le-au găsit rezolvarea nu sînt români, dar asta nu înseamnă că nu nasc și aici oameni, probleme și soluții ale problemelor.

Victor Surdu enunța, în urmă cu cîțiva ani, o problemă care părea să fie cea mai importantă pentru aproape toți politicienii noștri: mai bine ceva mic în ceva mare sau ceva mare în ceva mic? Dacă muza i-a dat suficientă inspirație agrarianului pentru a formula problema, nu i-a dat însă destulă și pentru a o rezolva. A fost nevoie să treacă ani buni, pînă cînd a apărut un Grigori Perelman al politicii dîmbovițene care să vină cu soluția. Acest geniu se numește Cristian Preda iar verdictul lui e categoric: e mai bine ceva mare în ceva mic. Dar Preda nu se oprește aici, ci, ca orice om de știință care se respectă pînă la capăt ne spune și cît de mic: 5-7%. Adică: 6%. Să fii mare în partidul care stă de șase la sută. C’est génial, cum ar zice francofonul, ca să-l priceapă pînă și francafonul…

Ați putea crede că Preda se oprește aici. Ei, bine: nu! El ne spune și cine sînt cei 6% dintre români, cei care și-ar da votul acestui partid, condus de Preda și de amici de-ai lui. Pe scurt, acești 6% sînt românii cei mai inteligenți, cei mai instruiți și cei mai onești.

Într-un efort supraomenesc și într-o încordare supremă a întregii mele ființe nevolnice, încerc să mă pun în locul unuia dintre acești 6% cei mai deștepți români, atunci cînd acesta află că domnul Cristian Preda îi propune să-l reprezinte politic. După cîteva ore de concentrare, în care mă simt 100% transpirație, iată că vine și inspirația, care schimbă raportul în 99% și 1% și care îmi permite să ies din pielea mea și să intru în pielea unui om deștept, unul așa