A aborda dintr-o perspectivă monografică biografia şi bibliografia unui scriitor ca Norman Manea e un act de curaj critic. Tînărului istoric literar Claudiu Turcuş nu-i lipseşte curajul, de vreme ce a ales să debuteze editorial cu Esteticalui Norman Manea*.Cartea desfăşoară şi limpezeşte literar cazul Manea, aşa cum volumul unui alt debutant din 2012, Mihai Iovănel, desfăşoară şi limpezeşte ideologic cazul Sebastian.

Şi Mihail Sebastian, şi Norman Manea reprezintă nişte cazuri sau nişte probleme ale literaturii şi culturii române în ansamblul lor. De la literaritatea unui text şi autonomia esteticului – şi pînă la instrumentarea acestei literarităţi şi a autonomiei esteticului, cu obiectiv de asemenea politic, cei doi scriitori au fost trecuţi prin grile de evaluare mixte, inconsecvente cu propriile presupoziţii, pentru a fi „scoşi” corijenţi la proba talentului.

Căci proba caracterului fusese trecută, cu brio, atît de scriitorul din interbelic prins între gratitudinea faţă de Nae Ionescu şi propriile convingeri democratice, cît şi de scriitorul plecat, în anii ’80, din România ceauşistă şi impus într-un New York unde continuă să scrie în limba română. Aceşti doi autori au arătat caracter acolo unde alţii şi-au arătat talentul de a se descurca.

Cît despre literatura „pură”, ea nu poate fi aplicată ca o ghilotină unor opere care, programatic, o resping. Nu poţi citi nici Gherla lui Paul Goma, nici Întoarcerea huliganului a lui Norman Manea dintr-o perspectivă artistă pe care ele o refuză şi o recuză.

Este motivul pentru care Claudiu Turcuş a procedat didactic şi metodic, subîmpărţindu-şi obiectul cercetării într-o Estetică şi o Etică, pentru a o implica, totodată, pe a doua în prima. Tînărul istoric literar plasează şi discută cărţile în contextul lor, arătînd „culoarul” modernist pe care Manea evoluează, complet diferit de cel al unor Ma